Cea mai mare tragedie maritimă din istorie, departe de a fi Titanic. Românul responsabil de moartea a 9.000 de suflete

Cu toții știm deja de Titanic și de tragedia care a marcat, pentru totdeauna, umanitatea, dar și lumea filmului.

Pe Titanic au murit, în anul 1912, 1.500 de oameni, însă aceasta nu este, nici pe departe, cea mai mare catastrofă maritimă a tuturor timpurilor.

În data de 15 aprilie 1912, Titanicul se îndrepta spre New York, în prima și ultima sa călătorie, fiind considerat, în mod eronat, „indistructibil” și „nescufundabil”. 2224 de pasageri au urcat pe navă, iar 1514 dintre ei au pierit.

Totuși, puțini sunt cei care știu că aceasta nu a fost cea mai mare tragedie din nișa sa.

În data de 30 ianuarie 1945 povestea Titanicului avea să se repete, de data aceasta căpătând proporții mult mai mari.

Tragedia Wilhelm Gustloff: povestea serii fatidice în care au murit mai bine de 9.000 de oameni

La începutul lui 1945, nava Wilhelm Gustloff se scufunda în Marea Baltică, după un atac al unui submarin sovietic, în timp ce transporta circa 10.000 de pasageri.

În mod absolut bizar, această tragedie avea să fie legată de numele unui român și îți vom relata imediat în ce fel.

Nava cu pricina, numită Wilhelm Gustloff, a fost construită în șantierul Blohm & Voss, având o înălțime de 208,5 metri lungime, 23,59 metri lățime și dispunând de o capacitate de 25.484 de tone.

Încă de la construirea ei, ar fi trebuit să fie un vas de croazieră și nimic mai mult, având un maxim acceptat de 1.400 de pasageri.

Totuși, dată fiind situația, marina germană i-a schimbat rapid utilitatea, transformând-o în nava spital, în contextul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Cum războiul se apropia de sfârșit și era evident că trupele naziste începeau să piardă din ce în ce mai mult teren, vasul a fost folosit pentru a evacua trupele germane, dar și civilii din Prusia de Est, din calea armatei sovietice. Evident, a devenit rapid o țintă a militară.

În disperare de cauză, mii de refugiați s-au înghesuit pe Gustloff, vasul părăsind portul Gdynia, din Polonia, în data de 30 ianuarie 1945, cu mai bine de 10.000 de oameni la bord, majoritatea bătrâni, copii și femei.

În jurul orei nouă seara, un submarin sovietic lansa trei torpile, la comanda românului Alexandru Marinescu, cunoscut și ca Aleksandr Marinesko.

În acea seară fatidică, membrii echipajului și-au găsit sfârșitul uciși pe loc sau prinși sub punte, în timp ce vasul s-a scufundat în apele înghețate ale Mării Baltice. Totul s-a întâmplat extrem de repede, fiind nevoie de o singură oră pentru ca nava să ajungă pe fundul mării.

La bord se aflau aproximativ 10.000 de pasageri, însă, din păcate, numai 1.200 au putut fi salvați, ducând la 9.000 de decese.

Cine a fost, de fapt, Alexandru Marinescu, cel „care i-a condamnat pe toți la moarte”

Conform a ceea ce ne poate spune istoria, se pare că atacul împotriva navei Wilhelm Gustloff s-a întâmplat la comanda lui Alexandru Marinescu, la vremea respectivă căpitan al submarinului sovietic S-13.

Aleksandr Marinesko, pe numele său neromanizat, s-a născut la 15 ianuarie 1913, la Odesa, în familia fostului marinar militar român Ion Marinescu, care s-a stabilit în Ucraina în anul 1893.

După ce a absolvit șase clase, a devenit ucenic la marină. Fiindcă primise note bune, a fost imediat înregimentat la o școală maritimă pentru copii.

Important de știut este că a urmat cursurile Colegiului marin din Odesa, absolvind această instituție de învățământ în anul 1933. Evident, a urcat rapid în grad, întrucât tânărul a dovedit un talent deosebit în meseria sa, fiind, de asemenea, ambițios peste măsură.

De îndată ce a absolvit, a fost însărcinat să servească la bordul mai multor nave din Marea Neagră, fiind marinar.

În anul 1940 este avansat la gradul de căpitan-locotenent, iar în 1944, cu un an înainte de tragedie, ataca cu succces vasul german Siegfried și era decorat cu Ordinul Steagul Roșu.